Pesar Uterin

Pesarul uterin se foloseste la corectia conservativa a prolapsului organelor genitale. Fiecare a cincea femeie care a trecut varsta de 60 ani sufera de aceasta patologie si este insotita de incontinenta de urina si gaz intestinal.

Pesarul se fabrica din material polimeric, pur, elastic, biologic inactiv. Calitatile fizice se pastreaza dupa numeroase dezinfectii chimici si termice. Constructia permite sustinerea corecta a organelor genitale interne. Calitatile elastice permit introducerea si extragerea de sinestatator a pesarului.

Este important:

1. de a respecta termenii recomandati pentru examinare.

2. la aparitia durerii si disconfortului de adresat imediat medicului.
Pesarele vaginale sunt dispozitive realizate din plastic, care introduse in vagin au rolul de a sustine fizic uterul, vaginul, vezica urinara sau rectul. Au fost imaginate pentru a fi utilizate in prolapsul organelor pelvine si in momentul actual reprezinta o optiune terapeutica sigura, care insa nu se aplica tuturor pacientelor, din motive care tin de particularitatile fiecarei situatii in parte.

Pesarele sunt asemanatoare unor diafragme contraceptive, au forma inelara si pot fi realizate din cauciuc, plastic sau silicon. Ele fie ridica vezica urinara, fie realizeaza presiune pe uretra in timpul unor activitati ce determina pierderi urinare. Cel mai frecvent insa, sunt folosite pentru tratarea prolapsului uterin. Aceasta este o afectiune caracterizata prin deplasarea un sens caudal (in jos) a uterului, ca urmare a modificarii calitatii mijloacelor de sustinere (ligamente, muschi). Cel mai adesea prolapsul uterin apare dupa ce femeia a nascut sau ca o complicatie a interventiilor chirurgicale pelviene. Prolapsul are de cele mai multe ori, indicatie de tratament chirurgical, insa pesarele vaginale s-au dovedit si ele foarte utile. Cele mai frecvente simptome ale prolapsului sunt: constipatie, dificultati la mictiune, defecatie sau dispareunie.

Prolapsul organelor pelvine si incontinenta urinara de stres sunt afectiuni cu prevalenta relativ ridicata, mai ales la femeile de varsta a treia, ajungand chiar la 50% in functie de segmentul de varsta. Tratamentul lor este adesea chirurgical, iar o statistica recenta arata ca pana la 80 de ani 11% din femei sufera interventii chirurgicale pentru prolapsul de organe pelvine. Dintre ele, aproximativ 30% vor trebuie reoperate datorita recurente